• Contact |
  • Țări |
  • Contact us
  •  |  Cookie Settings
 

Ce se poate face în cazul EP?

Ejacularea precoce (EP) a fost considerată inițial o problemă psihologică și, timp de mai multe decenii, a fost tratată doar cu terapii comportamentale și cognitive. Ulterior, au devenit disponibile tratamente farmacologice, cum sunt medicamentele pe bază de prescripție medicală și preparatele cu administrare locală.
EP, atât cea cronică (primară) cât și cea dobândită, reprezintă adesea o afecțiune de etiologie organică/neurobiologică care poate fi tratată. Dacă EP este provocată de o altă boală (de exemplu, de o prostatită cronică nediagnosticată), tratamentul bolii respective va avea efecte pozitive și asupra EP. Chiar și în tratamentul formei primare a EP există diferite opțiuni care pot fi prescrise de medic. În orice caz, consultația medicală este puternic recomandată pentru un diagnostic și un tratament corect.
Aici sunt prezentate câteva dintre tratamentele cunoscute în general pentru bărbații cu simptome de EP, care includ o serie de abordări cognitive/comportamentale (de exemplu, poziții speciale în timpul actului sexual, întreruperea stimulării), agenți de desensibilizare cu administrare locală și medicamente pe bază de prescripție medicală.

Terapia comportamentală și cognitivă. Acestea sunt tehnici psihologice și fizice cu scopul de a instrui bărbații pentru a recunoaște semnele de dinaintea ejaculării și a-și îmbunătăți controlul asupra ejaculării.

  • Tehnicile comportamentale cel mai frecvent utilizate sunt tehnica “stop-start” (introdusă pentru prima dată de Dr. J. Semans în anul 1956) și tehnica “strângerii” (descrisă de Masters și Johnson, 1970). Sunt disponibile mai multe modificări ale acestor tehnici, dar după ratele inițiale de succes de 50-60%, experiența clinică arată că, adesea, acestea nu oferă îmbunătățiri pe termen lung. În locul tehnicii “stop-start”, care poate fi nesatisfăcătoare pentru parteneră, este mai bine ca bărbații să învețe cum să moduleze și să reducă nivelul excitației prin mișcări lente, senzuale, în timp ce respiră profund și lent. Scopul este acela de a menține nivelul excitației sub pragul ejaculării, cu menținerea unei erecții adecvate. Aceste tehnici de control al respirației par să aibă un efect liniștitor și, la momentul respectiv, se părea că funcționează. Însă experiența clinică și studiile științifice au sugerat că îmbunătățirile obținute prin aceste metode nu se mențin în general pe termen lung.
  • Masturbarea înaintea actului sexual este o tehnică utilizată de mulți bărbați tineri. După masturbare, penisul poate fi desensibilizat, ceea ce poate duce la o întârziere mai mare a ejaculării după perioada de recuperare. Într-o altă abordare, bărbatul învață să recunoască semnele excitației sexuale crescute și cum să își mențină acest nivel de excitație sexuală sub intensitatea care declanșează în cele din urmă reflexul de ejaculare. Aceste tehnici de auto-ajutor, deși pot fi parțial eficiente pe termen scurt, pot mai degrabă să exacerbeze decât să amelioreze EP, deoarece adesea ignoră sau atenuează în mod deliberat senzațiile sexuale care trebuie să fie controlate pentru ameliorarea tulburării. În plus, masturbarea incorectă (graba permanentă de a obține orgasmul) poate afecta ulterior dezvoltarea mecanismelor de control al ejaculării.

În general, nu există studii controlate care să susțină eficacitatea tehnicilor comportamentale.

Tratamentul farmacologic. Diferite tratamente pe cale orală au fost utilizate cu succes, pe bază de prescripție medicală, după diagnosticul de EP.

Spray-urile sau cremele locale conțin compuși anestezici cum sunt lidocaina și prilocaina, care desensibilizează penisul și, astfel, ajută la întârzierea ejaculării, oferind rate moderate de succes în studiile mai mici. Însă aceste medicamente anestezice locale sunt adesea dificil de dozat și, astfel, pot provoca amorțeală la nivelul glandului/penisului care determină pierderea erecției și/sau a ejaculării în caz de supradozaj. De asemenea, există posibilitatea transferului compusului anestezic către parteneră, ceea ce reduce senzațiile plăcute și determină anorgasmie.

Alte metode. Alte tehnici de auto-ajutor, printre care utilizarea a două prezervative sau a prezervativelor care conțin anestezice (prezervative pentru “întârzierea” ejaculării), care produc un efect slab de amorțire, deși sunt parțial eficace pe termen scurt, în final pot mai degrabă să exacerbeze decât să amelioreze EP, deoarece adesea ignoră sau atenuează în mod deliberat senzațiile sexuale care trebuie să fie controlate pentru ameliorarea tulburării.

Evitați auto-medicația. Este important de menționat că bărbații cu EP trebuie să evite încercările de auto-medicație, deoarece acestea implică numeroase riscuri, cum ar fi utilizarea unor remedii inadecvate sau ineficiente. În primul rând, trebuie să evite să încerce să obțină un medicament de pe internet de la companii/agenții neautorizate. Este important de reținut că cele mai sigure tratamente sunt cele prescrise de către un medic și cumpărate de la o farmacie autorizată care este cunoscută de către medicul prescriptor sau de la o farmacie online autorizată. Vezi mai multe despre riscul medicamentelor contrafăcute

Referințe
  1. Althof SE et al. J Sex Med. 2010;7(9):2947-2969.
  2. Atikeler MK, Gecit I, Senol FA. Andrologia 2002;34(6):356-359.
  3. Broderick GA. J Sex Med 2006;3(4):295-302.
  4. Buvat J. J Sex Med 2011;8(suppl 4):316–327.
  5. Donatucci CF. J Sex Med. 2006;3(Suppl 4):303-308.
  6. EAU Guidelines on ED and PE 2012.
  7. El-Nashaar A, Shamloul R. J Sex Med. 2007;4(2):491-496.
  8. Gallo L, Perdonà S, Gallo A. J Sex Med. 2010;7(3):1269-1276.
  9. Giuliano F et al. BJU International 2008;102 (6):668-675.
  10. Giuliano F, Clement P. Eur Urol 2006;50 (3):454-466.
  11. Graziottin A, Althof S. J Sex Med 2011;8 Suppl 4:304-309.
  12. Halvorsen JG et al. J Am Board Fam Pract 1992;5:51-612.
  13. http://www.fda.gov/Drugs/DrugSafety/ucm169898.htm
  14. http://www.sciencedaily.com/releases/2012/02/120222093503.htm
  15. Jannini EA et al. Sessuologia Medica. Trattato di psicosessuologia e medicina della sessualità. Elsevier Masson Ed. 2007
  16. Jannini EA, Lombardo F, Lenzi A. Int J Androl 2005;28 Suppl 2:40-45.
  17. Jannini EA, Porst H. J Sex Med 2011;8 Suppl 4:301-303.
  18. Jannini EA, Simonelli C, Lenzi A. J Endocrinol Invest 2002;25(11):1006-1019.
  19. Laumann EO, Paik A, Rosen RC. JAMA. 1999; 281 (6) :537-544.
  20. Limoncin E, Tomassetti M, Gravina GL et al. J Urol 2012 Nov 6. Epub ahead of print.
  21. Lindau ST, Schumm LP, Laumann EO et al. NEngl J Med 2007;357:762–74.
  22. Masters WH, Johnson VE. Human sexual inadequacy. Boston: Little Brown; 1970:92–115.
  23. McCarty EJ. Core Evidence 2012;7:1-14.
  24. McMahon CG et al. J Sex Med 2008;5:1590–1606.
  25. McMahon CG et al. J Sex Med 2011;8:524-539.
  26. McMahon CG, Jannini E, Waldinger M, Rowland D. J Sex Med 2013;10(1):204-229.
  27. Montorsi F. J Sex Med 2005;suppl 1:8, ABS PS-3-1.
  28. Porst H et al. Eur Urol 2007;51(3):816-824.
  29. Porst H. “Premature Ejaculation”. In: Porst H, Reisman Y (eds):The ESSM Syllabus of Sexual Medicine.Medix Publishers,Amsterdam 2012; pp 547-595.
  30. Revicki V et al. Health and Quality of Life Outcomes 2008;6:33.
  31. Rosenberg MT, Sadovsky R. Identification and diagnosis of premature ejaculation. Int J Clin Pract. 2007;61(6):903-908.
  32. Screponi E, Carosa E, Di Stasi SM et al. Urology 2001;58(2):198-202.
  33. Shabsigh R, Rowland D. J Sex Med 2007;4 (5):1468-1478.
  34. Sotomayor M. J Sex Med 2005;2(2):110-114.
  35. Waldinger MD. Premature Ejaculation Definition and Drug Treatment. Drugs 2007;67 (4):547-568.
  36. World Health Organisation. ICD-10;1992. p. 355–356.
  37. www.eaasm.eu "The Counterfeiting Superhighway" report