EP dobândită sau secundară se manifestă într-un anumit moment al vieții, după o perioadă de control normal asupra ejaculării și de timp normal de apariție a ejaculării, cu debut treptat sau brusc. Poate fi asociată cu boli endocrine (de exemplu, hipertiroidism) sau urologice, cu probleme anatomice (de exemplu, fren scurt, hipersensibilitatea glandului, fimoză etc.), cu probleme neurologice, psihologice sau relaționale, cu experiențe sexuale traumatice sau cu reacții adverse ale administrării unor medicamente sau ale consumului de droguri.
De exemplu, prostatita (o inflamație a prostatei) poate fi un factor de risc pentru EP. Tratamentul prostatitei (de exemplu, cu antibiotice) restabilește de obicei tiparul de ejaculare normal, în timp ce prostatita netratată poate intensifica problema pe termen lung.
Un tip de EP secundară este și așa-numita EP situațională, care nu apare întotdeauna (aproape întotdeauna), ci doar cu o anumită parteneră. În aceste cazuri, este determinată cel mai probabil de problemele psihologice asociate cu situația, partenera, relația respectivă sau cu alte condiții.